Viață

Viața în sfânta Mănăstire a Sfintei Treimi este lucrare a inimii, rugăciune și muncă, așa cum a fost dintotdeauna în monahism. Fiecare activitate, întreaga viață trebuie să fie plină și luminată de rugăciune. A fi cu totul în Dumnezeu, a deveni asemenea Lui; în sfântă ascultare, în iubire și adevăr, smerenie, credincioșie și statornicie ... Așa are loc înnoirea și sfințirea omului și a creației. Prin exercițiul rugăciunii neîncetate, prin descoperirea gândurilor și prin interiorizarea sfintei Tradiții, monahul învață discernământul duhovnicesc.

Rugăciunea lăuntrică este partea ascunsă a monahismului. În slujba Bisericii Ortodoxe însă ies la iveală toată frumusețea și măreția, lărgimea și adâncimea împreună-lucrării iubitoare dintre Dumnezeu și om.

Rânduiala zilei

Ziua începe la 4:30 dimineața, când clopotul de trezire sună și la puțin timp după aceea se aude în curtea mănăstirii bătaia ritmică a toacei. Monahii încep cu exercițiul rugăciunii inimii.

În jurul orei 5:00 toți se adună în biserică și cântă slujba de dimineață (Orthros). Aceasta durează aproximativ două ore și jumătate. După un mic dejun frugal începe lucrul zilei.

La amiază, la ora 12:00, are loc o scurtă rugăciune de la mijlocul zilei (ceasul al șaselea), urmată de masa comună în trapeză. În timpul posturilor și în zilele de post există o singură masă comună, constând din legume, fructe, salată, pâine etc. Până la 15:00 este vreme de retragere. În aceste ore se poate odihni și se continuă exercițiile personale de rugăciune. Timpul de retragere servește însă și studiului și reluării învățăturii și a îndrumărilor duhovnicești.

De la 15:00 este din nou timp de lucru. Slujba Vecerniei începe la 17:00. Această slujbă foarte frumoasă, în mare parte cântată, durează în zilele lucrătoare o oră și jumătate, iar sâmbăta două ore. Vara, Vecernia este adusă mai devreme, pentru ca după aceea să se mai poată lucra în grădină și pe teren când soarele nu mai arde atât de tare.

La 20:15 se citește slujba de noapte (Apodeipnon/Completă); în anumite zile există și îndrumare duhovnicească. De la 21:30 este din nou vreme de retragere. Dumnezeiasca Liturghie se săvârșește sâmbăta și duminica, precum și la praznicele mari. În ajunul marilor sărbători se săvârșește priveghere de noapte, o slujbă de multe ore, foarte solemnă.

Munca

Lucrările din mănăstire sunt foarte variate. Fiecare lucrare este împlinită ca o slujire sfântă, cu responsabilitate înaintea lui Dumnezeu pentru creația încredințată nouă, spre folosul și bucuria îngerilor și a părinților.

Există lucrările de zi cu zi, precum curățenia și îngrijirea bisericii, a spațiilor de locuit și de lucru, spălatul și slujirea la bucătărie.

Lucrul în grădină și pomăritul asigură autoaprovizionarea cu alimente sănătoase. Clădirile și terenul mănăstirii trebuie îngrijite și întreținute, zidurile și gardurile din gresie trebuie reînnoite sau extinse, gardurile vii trebuie tunse. Pentru încălzirea din timpul iernii trebuie pregătit lemn în pădure. Acolo unde există aptitudinile necesare, lucrările artistice și meșteșugărești, precum pictura de icoane, sculptura în lemn, tâmplăria … pot sluji la zidirea și împodobirea sfântului lăcaș și pot reprezenta, dincolo de aceasta, o sursă de venit pentru obștea monahală.

Primirea și îngrijirea oaspeților și pelerinilor sunt în seama părintelui-gazdă. Îndrumarea duhovnicească, spovedaniile și păstorirea țin de sfera starețului și a preoților.

Un loc larg în Mănăstirea Sfintei Treimi îl ocupă munca liturgică. Texte liturgice sunt traduse din originalul grec în limba germană, cântările sunt prelucrate în Coralul German și sunt scrise cu neume. Monahii primesc chiar în mănăstire pregătirea muzicală și liturgică necesară; pentru aceasta sunt necesare și bune cunoștințe de limbă.

Într-o mică obște monahală, fiecare nu se poate limita la o singură activitate, ci fiecare trebuie să pună mâna în cele mai diferite domenii. Lucrările mai mari, precum culesul fructelor, pregătirea și depozitarea roadelor, dar și lucrările de teren și de construcție, sunt împlinite ca muncă de obște de mai mulți sau de toți monahii împreună.

Studiu

Viața monahală presupune o amplă formare duhovnicească și practică. Numai săvârșirea corectă a slujbelor cere cunoștințe și deprinderi care mai întâi trebuie învățate. Cunoștințele teoretice și aptitudinile practice sunt transmise în aceeași măsură. În plus, zidirea și păstrarea unui sanctuar, purtarea înalteii culturi duhovnicești ortodoxe - și mai ales în confruntarea cu curentele atât de diverse ale timpului nostru - cer nu puțin de la monahi.

În timpul noviciatului se predau mai întâi bazele teologiei și spiritualității ortodoxe, precum și antropologia duhovnicească tradițională. La acestea se adaugă istoria generală a Bisericii, liturgica, științele religiilor, psihologia, studiul limbilor și domenii înrudite. Dintre limbi sunt obligatorii numai germana și greaca; dacă se adaugă și altele, cu atât mai bine. Un loc larg îl ocupă formarea muzicală, care cuprinde teoria și practica cântării coralice, educația auzului, imnologia, cunoașterea neumelor, cheironomia și improvizația legată de moduri.

Conținuturile nu sunt tratate în mănăstire în mod abstract, ci întotdeauna și cu privire la valoarea lor, în sensul discernământului duhovnicesc.

Din studiu face parte nu în ultimul rând și prelucrarea și interiorizarea învățăturilor duhovnicești ale starețului, prin care se transmite sfânta Tradiție. Învățarea nu se încheie nicidecum odată cu noviciatul. Monahul este întotdeauna un învățăcel, chiar și atunci când de mult a ajuns să fie dascăl.