Coralul, în sens strict, este cântare bisericească melismatică monodică, căreia, după practica bizantină, i se așază dedesubt un ton fundamental, așa-numitul ison. Melosul coral se dezvoltă din cuvântul sfânt purtat de Duhul (text biblic, text de rugăciune), ceea ce se referă atât la accentuarea și sintaxa limbii, cât și la atitudinea de adorare în duh și adevăr din partea melodului și, în cele din urmă, la Hristos Însuși, Cuvântul veșnic al lui Dumnezeu (Ioan I, 1-8).

Cântarea și ritualurile formează un „câmp de lucru“ central al exercițiului duhovnicesc în toate culturile religioase tradiționale ale omenirii. Aici este vorba de a iniția și cultiva percepția duhovnicească dincolo de învățătura exterioară și de mișcarea sentimentelor. În multe mănăstiri ortodoxe ale Sfântului Munte Athos și în alte locuri, această practică este cultivată de aproape 2000 de ani. Coralul bizantin este pentru limba greacă ceea ce coralul gregorian este pentru limba latină.

Pentru limba germană s-a încercat, începând din secolul al XIX-lea, în legătură cu mișcarea liturgică și pornind de la gregorianica latină, să se dobândească un coral al Bisericii vechi. Astăzi, prin includerea celorlalte tradiții corale ale Bisericii vechi, principiile fundamentale ale coralului pot fi recunoscute mai bine și acesta poate fi înțeles ca „limbă primordială“ muzicală. Aceasta își primește chipul propriu abia în limbile popoarelor. Tradițiile corale ale popoarelor creștine (coral bizantin, latin, georgian, siriac, vechi bulgar etc.) sunt, într-un fel, dialecte ale acestei unice limbi primordiale a coralului.

Coralul German este un asemenea dialect coral pe baza limbii germane. El a fost dezvoltat din 1977 de starețul Ioan, după modelul gregorianicii și al tradițiilor corale bizantine. Din 1990 este practicat și predat în sfânta Mănăstire a Sfintei Treimi din Buchhagen.

Cântarea bisericească rusă, care de peste 100 de ani este pe alocuri pusă pe texte germane, este puternic marcată de cultura muzicală romantică a secolului al XIX-lea (Bortnianski, Ceaikovski, Rahmaninov ș.a.), așadar nu este „coral“ în sens strict. Tradițiile mai vechi de cântare slavonă veche (znamenny rospev ș.a.), dimpotrivă, sunt tradiții corale pure și slujesc de asemenea drept model pentru Coralul German. De exemplu, la Buchhagen se cântă în fiecare seară la Vecernie imnul lui Simeon, „Acum slobozește …“, care reprezintă o contrafactură a vechiului slavon ninje otputschajeschi. Mai nou există și în alte locuri eforturi analoge pentru o cântare bisericească în limba germană. Între timp, la Mănăstirea Sfintei Treimi există întregul ordinarium al slujbei ceasurilor și al Dumnezeieștii Liturghii, precum și imnele marilor praznice și o serie de compoziții psalmice. În plus, există diferite modele pentru cântarea psalmilor în toate cele 8 glasuri bisericești. Toate slujbele sunt cântate în Coral German.